S-a încheiat şi pârjolul examenelor din acest an – deopotrivă bacalaureatul şi capacitatea naţională. Părinţii (sau majoritatea lor) care au trăit experienţa furcilor caudine în acest an pot răsufla uşuraţi. Or fi slăbit, poate s-au activat mai multe suferinţe latente, poate au avut nevoie de cine ştie ce fel de sprijin pentru a-şi susţine, la rândul lor, copii care au travesat aceste examene. Se încheie şi nişte capitole cu acest prilej. Pentru că traversarea aestor etape nu e facilă nici pentru copii, dar nici pentru familii – au fost (pentru unii) perioade de pregătire mentală şi academică. Copii buni sau foarte buni (ca în fiecare an) au „ratat”, iar această experienţă le poate marca parcursul viitor – poate nu atât din punct de vedere academic, cât al încrederii în forţele proprii. Râuri de lacrimi curg an de an când copii buni nu reuşesc să depăşească presiunea examenului pentru a-şi atinge potenţialul.

Cert este că, din nou, foarte vizibil se conturează fenomenul bulelor disjuncte.

M-a marcat săptămâna trecută experienţa unor prieteni al căror copil era extrem de supărat, hotărât să facă şi contestaţie pentru că una dintre lucrările sale de bac a fost notată cu o notă mult prea mică din perspectiva sa şi a profesorilor cu care împărtăşise felul în care se prezentase la examen.

A luat 9,65 (!!!) şi supărarea sa era de-a dreptul viscerală. La polul opus, în bulă disjunctă, evident, absolventul de liceu care a dat interviu unei televiziuni la poarta şcolii. Întrebat ce a scris Creangă, răspunsul său dezinvolut a fost: „Creangă era poet, nu?” Desigur, putea să glumească (oare?) sau să încerce să atragă notorietate, cu orice preţ, în această perioadă în care pentru unii pare mai important ca orice să fie cunoscuţi. Dar tot este clar că pe cei doi foşti elevi îi despart, la figurat, oceane. Atitudinea faţă de şcoală, cunoştinţe, faţă de muncă, respectul faţă de propria persoană sunt doar câteva dintre aspectele în care se poziţionează la poli opuşi. Factori cheie în evoluţia copiilor sunt părinţii, mediul, profesorii, instituţia de învăţământ, posibilitatea de pregătire suplimentară (care face diferenţa adeseori între rezultatele foarte bune şi cele excepţionale, de pildă). Dar mai presus de orice au capacitatea elevului şi dorinţa sa de a învăţa sau nu. Adina Rada, business development architect Alfa Mindsnet, este de părere că în această ecuaţie cel mai mult cântăreşte magia pe care o poate dezvolta profesorul. „Învăţarea este influenţată de mulţi factori: mediul familial al elevului, abilităţile şi motivaţia. Dar cel mai important factor din cadrul şcolilor este predarea şi calitatea profesorilor şi a instructorilor, conform unei cercertări din 2018, OECD TALIS (Teaching and Learning International Survey - Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică), care se concentrează pe profesorii de gimnaziu”. Ce poate face şcoala, în acest context? Sondajul derulat de BUSINESS Magazin săptămâna trecută pe LinkedIn se leagă de ce îmbunătăţiri pot fi aduse sistemului de educaţie pentru a-l face mai performant, pentru a-l aduce în pas cu vremurile. Şi pentru ca la finalul studiilor să ajungă mai mulţi copii. În plus, cei care termină studiile să aibă... un rost, nu numai o diplomă pe care o pot pune într-un dosar sau ramă şi apoi să meargă la muncă într-un domeniu în care studiile parcurse nu au relevanţă.   

Ioana Mihai-Andrei este redactor-şef Business Magazin