Au început cu idei mici şi bugete şi mai mici, dar au crescut cu fiecare reţetă testată, fiecare client câştigat, fiecare obstacol depăşit. Sunt antreprenorii „micro” care susţin economia reală cu pasiune şi perseverenţă. Din spatele cifrelor reci, ei spun o poveste caldă despre muncă, identitate şi curaj.

Sunt tineri sau trecuţi prin experienţe de viaţă în afara ţării, au pariat economiile şi împrumuturile de la familie sau au făcut credit, au lucrat în domeniu sau au învăţat din mers - aşa începe crearea unui portret robot al antreprenori de talie ”micro”, cei care astăzi susţin în ateliere, magazine sau făbricuţe peste un milion de angajaţi. În spatele acestei încercări de a crea un portret robot se află un lucru cert: nu există un tipar după care poţi deveni antreprenor. Iar asta ne demonstrează fiecare berar care îţi serveşte berea pe care a făcut-o cu mâinile lui, fiecare proprietar de magazin cu îngheţată care a încercat sute de reţete înainte să pună 20 în vitrina frigorifică sau fiecare producător de brânză care ia cel mai gras lapte pentru a face cea mai bună brânză maturată. Ce ne spun cifrele despre ei? Că formează o comunitate de peste 800.000 de firme micro, adică peste 90% din firmele din economie şi contribuie cu peste 13% la cifra de afaceri totală din economie.

Însă ei sunt mult mai mult decât cifre. Sunt cei care aduc energie în business indiferent de context economic, sunt cei care ne aduc de cele mai multe ori mai aproape de rădăcinile gastronomice, de cine suntem şi ce mâncăm. Iată câteva domenii în care cei pe care economia îi vede ca ”micro” sunt de fapt o adevărată forţă în domeniile în care activează. 

Brânzeturi maturate, îngheţată sau gelato, bere artizanală, pâine sau patiserie – sunt câteva domenii în care antreprenorii reuşesc să crească chiar dacă la nivel macro pieţele pe care activează au un consum încetinit sau multe firme mai mari se confruntă cu probleme financiare sau chiar insolvenţă. Îi vedem pe aceşti antreprenori deseori la târguri de profil din toată ţara, iar unii au reuşit chiar să fie prezenţi la cele internaţionale. Îi mai vedem în centrul oraşelor sau poate în cartiere mai importante cu magazine cu îngheţată artizanală sau gelato sau în magazine specializate în produse gourmet.

Dacă ne uităm la cifre, vedem că în statistici sunt peste 800.000 de firme micro, la care se adaugă alte 50.000 de firme mici, iar restul până la 910.000 sunt mijlocii şi mari, conform ultimelor date de la Registrul Comerţului. Însă dacă ne uităm pe sectoare aceste cifre copleşitoare sunt în realitate semnalul că mai este loc de dezvoltare. Un exemplu este cel al lactatelor şi implicit a brânzeturilor unde cinci multinaţioanele aduc mai mult de jumătate din cifra de afaceri iar unde micii producători s-au axat pe produse de calitate, de cele mai multe ori premium, cu care, deseori, nu au intrat în marile hipermarketuri, ci în băcănii, magazine de specialitate, adică în locuri construite tot de antreprenori. Practic, ne întoarcem cumva la rădăcini şi la acel concept

„Cred că succesul tot mai evident al segmentului de «gourmet românesc» ţine de o transformare profundă a relaţiei noastre cu mâncarea, cu tradiţia şi cu identitatea locală. În ultimii ani, România a trecut printr-un proces subtil, dar semnificativ, de revalorizare a patrimoniului alimentar – o mişcare care reflectă o nevoie tot mai clară de a ne reconecta cu rădăcinile noastre culturale şi de a ne poziţiona cu mândrie în contextul global”, crede Alina Iancu, fondatoarea Revino Gourmet şi
CrameRomania.ro, care a urmărit îndeaproape sectorul vinului, a brânzeturilor artizanale dar şi al berii. Ea adaugă că produsele româneşti de calitate, fie că vorbim de brânzeturi maturate, mezeluri artizanale sau dulceţuri de nişă – nu mai sunt percepute doar ca „alternative locale”, ci ca expresii autentice ale unui gust specific locului, cu o poveste în spate.

„În acest sens, accentul pus pe materie primă de calitate, pe metode tradiţionale de prelucrare şi pe loturi mici reflectă nu doar o tendinţă de piaţă, ci şi o încercare de a conserva şi de a transmite mai departe o moştenire culinară”, a punctat ea. Însă, aceste produse, spune Alina Iancu, nu reuşesc să se insereze firesc pe rafturile alături de mărcile europene de renume, tocmai pentru că aduc cu ele o încărcătură emoţională şi o poveste despre loc, oameni şi tradiţie.

„Într-o lume tot mai globalizată, în care consumatorii caută autenticitate şi sens, «gourmet-ul românesc» devine o formă de rezistenţă culturală, dar şi o punte între trecut şi viitor”. De altfel, în trecut au căutat mulţi antreprenori care au adus produse pe piaţă şi au găsit reţete simple, dar care în final dau produselor un gust desăvârşit. Totodată, ei au lucrat şi la vizual pentru a atrage privire consumatorilor, iar dacă ne uităm în băcănii sau magazine specializate vedem că ambalajele nu sunt deloc plictisitoare. Ba mai mult, în domeniul berii artizanale şi brandurile sunt ieşite din tipar.

Dacă ne uităm la date, vedem că în cazul lactatelor, numărul de firme mari a rămas constant de-a lungul anilor, cel al firmelor mici şi mijlocii a scăzut în perioada 2018-2023 (ultimele date disponibile la Registrul Comerţului), în timp ce numărul firmelor micro a crescut. În Uniunea Europeană, o microîntreprindere este o companie cu un număr maxim de 10 angajaţi.

Un fenomen similar se înregistrează şi în domeniul îngheţatei, al fabricării pâinii (unde şi numărul de firme mici creşte), dar şi al ciocolatei.

„Tendinţa pieţei este de creştere, iar ciocolata de slabă calitate pierde teren. Ne aşteptăm ca în viitor să ne bucurăm de sortimente tot mai deosebite, ceea ce ne motivează să inovăm constant şi acest lucru aduce beneficii economiei româneşti”, spuneau reprezentaţii cofetăriei Damarin din Craiova cu prilejul organizării din primăvară a festivalului Chocolate Saga, care a reunit peste 50 de branduri de ciocolată artizanală sau produse pe bază de ciocolată.

„Viitorul ciocolatei artizanale în România sună promiţător, cu o tendinţă clară către produse premium. Consumatorii români devin din ce în ce mai conştienţi de importanţa calităţii ingredientelor şi a procesului de fabricaţie. Ciocolata artizanală, realizată din boabe de cacao premium şi fără aditivi sau conservanţi, este foarte apreciată. (...) Ciocolata artizanală se reinventează constant”, a subliniat Ştefan Negoiţă, reprezentantul Chocofashion în acelaşi eveniment.

Mai este loc de creştere? Este, cel puţin în zona brânzeturilor artizanale, dar Alina Iancu crede că avem nevoie, în egală măsură, de un public educat, de consumatori care să înţeleagă diferenţele subtile de gust, să aprecieze calitatea şi să fie dispuşi să susţină munca artizanală.

„Fiecare brânză artizanală sau vin mic de cramă nu e doar un produs, e o expresie a locului şi a comunităţii care l-a făcut posibil. Iar a le înţelege şi a le aprecia cu adevărat înseamnă, în esenţă, a înţelege mai bine cine suntem.”   

Brânzeturile maturate, o piaţă deschisă de branduri internaţionale dar adoptată rapid de antreprenori

Brânzeturile maturate devin tot mai populare şi în România, iar asta şi datorită micilor producători care s-au adaptat rapid la această nevoie a pieţei.

Primul start-up practic din domeniu care a mizat pe brânzeturi „altfel” a fost Artesana, afacere fondată de familia Donici, însă în ultimii ani tot mai mulţi producători au mizat pe brânzeturi altfel.

„Cum noi la un moment am decis să dăm plus valoare laptelui prelucrând  în loc să o vindem către procesatorii mari, cred că au început să procedeze aşa mai mulţi. Este o piaţă nişată, foarte grea, unde dificultatea nu este să realizezi un produs bun, ci să o poţi vinde! Consumatorul încă nu face diferenţa între brânza telemea şi brânzeturile maturate şi au aşteptări ireale când vine vorba de preţul produsului. Loc în piaţă este, dar ca toţi să şi putem supravieţui este nevoie să investim în educare, comunicare şi informare despre ce este brânza maturată”, spune Bea Retyi, director de vânzări în cadrul societăţii agricole Spicom, producătoarea brandului de brânzeturi Arkäse. Brandul este unul tânăr în sectorul brânzeturilor, fiind lansat în 2022, însă ferma familiei Retyi are o istorie de 20 de ani. Până la momentul investiţiei în fabrica de brânzeturi, laptele era livrat către un mare procesator din zonă. Ea spune că Arkase în continuare îşi face loc în piaţă şi că se luptă  marfa de categorie inferioară ajunsă in România din import la un preţ nejustificat de mic. ”Momentan produsele noastre se găsesc în magazinele Carrefour, Selgros, Supeco câteva magazine Mega Image, online pe Freshful şi Sezamo. Pe viitor ne dorum să ne listăm  şi în celelalte lanţuri mari de magazine. Cu unele suntem în stadiul de a semna contractul”, a menţionat ea. Iar Arkase nu este singurul  brand de acest tip, dar este astăzi unul dintre cele mai importante IMM-uri active în domeniu. La nivel micro sunt însă multe firme, peste 350 după cum arată datele Bridge-to-Information.

De exemplu, Istvan Varga a pus în urmă cu şapte ani bazele Manufacturii de Brânză, un atelier de brânzeturi maturate din Cund, judeţul Mureş. El spunea recent în următorii ani numărul de producători de astfel de brânzeturi va creşte de până la cinci ori, având în vedere că România are „la dispoziţie“ materia primă.

Un alt exemplu este familia Udrea, care s-a mutat din Bucureşti în Meşendorf, judeţul Braşov, în urmă cu circa cinci ani, când a cumpărat o casă şi a renovat-o. Membrii familiei l-au convins pe Adrian Stoian, fermier local, să dea valoare adăugată laptelui colectat şi să îl transforme împreună în brânză maturată.

Un alt nume cu greutate este Torockoi, realizat de Binal Mob, companie cu o tradiţie de 20 de ani în producţia de lactate.

Din 2011, firma s-a specializat în producţia de brânză maturată sub brandul Torockoi. Binal Mob foloseşte o linie de producţie elveţiană Kalt, de pe care ies patru tipuri de brânză maturată simplă - Apuseni, Tilsit, Trapist şi Trascău, alături de nouă feluri de brânzeturi maturate cu condimente.

De asemenea, de circa patru-cinci  ani produce brânză maturată şi Ionuţ Oancea, fondatorul companiei Amilact. Făbricuţa produce din lapte de capră din ferma proprie caciotta şi pecorino. Un italian l-a învăţat pe Ionuţ Oancea să facă brânzeturi maturate din lapte de capră, dar şi caşcaval, un produs mai puţin obişnuit când vine vorba de acest tip de lapte.

Pe nişa de brânzeturi premium pariază şi alţi producători precum Atelierul Narcheese,  Caseus sau Asociaţia Curtea Culorilor. Toate acestea sunt exemple de afaceri micro din sectorul brânzeturilor maturale.

Piaţa de brânzeturi a ajuns în 2023 (ultimele date disponibile) la o valoare de 4,84 miliarde de lei, în creştere cu 9% faţă de anul precedent, arată datele companiei de cercetare de piaţă Market Vector, care analizează doar zona de comerţ modern şi tradiţional, nu şi zona de pieţe sau HoReCa. Astfel, segmentul brânzeturilor, o piaţă unde sunt prezenţi toţi marii jucători, continuă avansul valoric înregistrat în ultimii ani. De exemplu, în 2023 faţă de 2021, piaţa a avut un plus de peste 23%, conform calculelor ZF. Pe de altă parte, în volum, piaţa s-a contractat în ultimii ani, la fel ca majoritatea segmentelor din industria lactatelor. Astfel, datele Market Vector arată că în 2023 românii au consumat în total peste
90,5 milioane de kilograme de brânzeturi, în scădere cu 2% faţă de anul precedent şi cu peste 6% faţă de 2021. Iar asta arată pe deoparte că preţurile au crescut, dar şi faptul că consumatorul merge către produse mai premium.

Trapist, Raclette, Gouda, Pecorino, Tomme sau Buratta sunt doar câteva sortimente de brânzeturi realizate de artizanii locali. Astfel, într-o piaţă unde consumatorii sunt obişnuiţi în special cu brânza telemea, producătorii locali deschid noi şi noi uşi şi aduc pe piaţă brânzeturi maturate, atât din lapte vacă, cât şi de capră sau de oaie. Toate cu ajutorul tehnologiei de ultimă generaţie, după reţete locale sau internaţionale, dar cu lapte românesc.

Mai este loc pe această piaţă? Da, după cum spun producătorii, însă ca orice business din industria alimentară nu este uşor.

Ce ne spun cifrele despre producţia de lactate

• În acest sector 75% dintre firme sunt micro, adică au sub 10 angajaţi şi afaceri sub 2 mil. euro

• Sunt doar 9 companii mari, dar care aduc 67% din cifra de afaceri totală raportată la sector

• Mai mult de jumătate din angajaţii din sector sunt în IMM-uri

• Rata de profitabilitate este mai mare la firmele mici şi mijlocii decât la cele mari

• Numărul de firme micro a crescut faţă de 2018 semn că sectorul devine atractiv pentru micii antreprenori

Îngheţata, o categorie tot mai căutată de mici antreprenori care deschid propriile locaţii

Mai mult de 270 de firme sunt active în producţia de îngheţată, iar cele mai multe, peste 90%, sunt la nivel micro, adică au mai puţin de zece angajaţi. Practic, dacă ne uităm în ţară acestea sunt micile gelaterii sau magazine de îngheţată de la colţ de stradă sau de pe bulevardele centrale, acele locuri mici unde oamenii se opresc să îşi ia desertul dulce când ies la plimbare sau ies de la serviciu.

Dacş ne uităm la Bucureşti de exemplu vedem că bulevardele centrale au devenit „casă” pentru cel puţin un magazin cu îngheţată artizanală, iar treptat şi cartierele încep să aibă propriul brand de unde se alimentează cu desertul dulce.

„Mai este loc de dezvoltare în Bucureşti pentru că majoritatea s-au concentrat în centru. Dacă mergem în cartiere vedem că nu prea sunt gelaterii. În afara ţării, fiecare cartier are gelateria sau cofetăria lui, unde oamenii au unde să meargă. La noi trebuie să mergi în centru”, spunea Roxana Mihai, fondatoarea gelateriei DolciConi din centrul Capitalei. Tot în centru au deschis o gelaterie Laura Anton şi partenerul ei, fondatori ai brandului LEGGERO dolci e gelato. Ei au pornit cu un laborator în sectorul 4 al Capitalei, iar anul acesta au deschis o unitate în Piaţa Romană.

„Mai este loc de creştere pe piaţa din Bucureşti, dar nu numai, mai ales că sezonul de consum s-a prelungit odată cu schimbările climatice. În următorii ani ne dorim să mai deschidem cel puţin două gelaterii în Bucureşti”, a spus Laura Anton.

Pe de altă parte, în multe dintre oraşele mari sau chiar mici vedem îngheţată artizanală din food-truckuri. Un exemplu este Anelyse Gelato Artigianale, care a pariat pe un astfel de camion cu îngheţată. Ramona Ţariuc şi soţul ei au pariat circa 80.000 de euro pe Anelyse Gelato Artigianale, iar acum urmează să deschidă un punct fix, în Capitală, pe strada Aurel Vlaicu. Pe lângă îngheţată, în locaţie vor fi disponibile şi cafea şi vin.

 Anelyse produce pete 25 de sortimente de îngheţată artizanală.

Din datele ZF, cel mai mare producător de îngheţată este Betty Ice din Suceava, însă compania nu are datele financiare disponibile. Betty Ice este deţinută de gigantul Unilever, astfel că la Registrul Comerţului apar doar două fabrici mari. Cei mai mari producători de îngheţată sunt Betty Ice,  Alpin 57 Lux, Ice Dyp Balas, Top Gel Prod şi CICOM. În rest, pe piaţă activează micii producător şi importatorii.

De altfel, România este printre primii zece producători de îngheţată din punctul de vedere al cantităţii, însă nu reuşeşte să îşi acopere necesarul de consum din fabricile locale astfel că se remarcă o creştere continuă a importurilor. Astfel, ultimele date de la Eurostat arată că valoare importurilor depăşeşte 70 de milioane de euro anual, în timp ce producţia a depăşit 95 de milioane de euro. Iar dacă producţia a suferit în ultimii ani fluctuaţii şi a cunoscut chiar şi ani de declin, importurile au mers pe un trend crescător, după cum arată datele biroului european de statistică.

Ce ne spun cifrele despre producţia de ÎNGHEŢATĂ

• Cea mai mare rată de profit în medie o au firmele mari, dar nu stau mai rău nici firmele micro sau cele medii

• Firmele mari au şi cel mai mare număr de angajaţi

• Microîntreprinderile reprezintă 92% din totalul firmelor din producţia de îngheţată. Ca cifră de afaceri, ele contribuie cu un procent de 15% la totalul businessului din producţie

• Întreprinderile micro, mici şi medii contribuie cu peste 67% la cifra de afaceri al producţiei de îngheţată, în timp ce firmele mari restul de 37%

• Numărul de firme micro a crescut faţă de 2018 semn că sectorul devine atractiv pentru micii antreprenori

Brutăriile artizanale readuc pâinea de altădată pe mesele românilor

Casa del Pan, Pâine Goală, Better Bread, Holy Bakery, Glutten Glory şi Grain Trip sunt câteva din brutăriile premium din Bucureşti, iar lor li se alătură alte câteva sute de astfel de mici afaceri de familie sau antreprenoriale în toată ţara. De la brutării care fac doar pâine până la cele care au adăugat în portofoliu şi specialităţi de produse de patiserie, aceste tipuri de afaceri se văd tot mai des inclusiv în oraşele mai  mici.

Peisajul local s-a îmbogăţit, la propriu, în ultimii ani, cu câteva nume de brutării şi patiserii care au spart tiparul clasic. Pe de-o parte, ele au adus în atenţia generală pâinea cu maia – ceea ce înseamnă o întoarcere la procesul natural al realizării acestui aliment de bază în gastronomia locală. Pe de altă parte, aceşti actori au pus în vitrine produse mai rar întâlnite în trecut, precum croissantele reinter-pretate sau alte delicii.

Datele analizate de Business Magazin din cele transmise de Bridge-to-Information arată că în sectorul de panificaţie sunt active peste 7.600 de companii, dintre care peste 6.300 sunt la nivel micro, adică tocmai acele mici afaceri de familie. Un exemplu este Daniel Ion, care şi-a construit o carieră de peste 20 de ani ca brutar, a învăţat tainele meseriei în Spania, Italia şi Elveţia, iar în 2021 a decis să se întoarcă acasă, în România şi să deschidă propriul business. Aşa a apărut Casa del Pan , una dintre cele mai apreciate brutării din Capitală.

„Casa del Pan s-a născut dintr-o dorinţă profundă de a aduce pâinea adevărată înapoi pe mesele oamenilor. După ani de căutări şi experimente, am înţeles că brutăria nu este doar despre a coace pâine, ci despre a crea un spaţiu în care grija pentru ingrediente, ritmul firesc al fermentaţiei şi respectul faţă de tradiţie se împletesc în pâine, aliment esenţial al alimentaţiei”, spune Daniel Ion.

„Ce se observă clar în piaţa de panificaţie este o polarizare foarte mare în industrie. Există investiţii în piaţa din România în tehnologie nouă, în automatizare, mai ales în industria de brutărie. Sunt jucători internaţionali puternici care au intrat în România cu investiţii semnificative în tehnologie dar şi producători locali care investesc continuu şi cresc sustenabil”, a spus Gabriela Bereş, managing director, Puratos Europa Centrală şi de Est, lider în industria de ingrediente pentru industria de brutărie, cofetărie şi ciocolaterie.

Ce ne spun cifrele despre producţia de panificaţie

•Peste 80% dintre firmele din domeniu sunt micro

•Peste 2.000 de firme s-au alăturat domeniului din 2018

•Per total, IMM-urile contribuie cu 75% din cifra de afaceri din sector

• Peste 85% dintre angajaţii din domeniu sunt în IMM-uri

Berea artizanală a atras peste 70 de mici producători

Microberăriile artizanale sunt un fenomen care a prins şi piaţa din România, iar deşi pandemia a mai tăiat din elanul antreprenorilor care au vrut să transforme pasiunea în business, sunt astăzi active peste 70 de microberării, conform calculelor ZF pe baza datelor de la Berarii României. În spatele lor sunt antreprenori care au călătorit, inclusiv în ţări cu tradiţie în sectorul berii artizanale, şi au adus noutăţile sesizate acolo şi pe piaţa locală.

Zăganu, Hop Hooligans, Augusta, Griviţa, Curentu’, Capra Noastră, Ground Zero sunt doar câteva dintre numele din sectorul berii artizanale care deşi la prima vedere luptă cot la cot pentru o bucată din piaţă, în realitate fiecare şi-a ales o categorie unde poate inova şi de cele mai multe ori antreprenorii din spate se cunosc şi se ajută recicproc.

Conform datelor de la Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA), cele mai multe microberării înregistrate sunt în Bucureşti, Ilfov şi Cluj. Nu stau rău la acest capitol nici judeţe precum Sibiu sau Iaşi. În jurul acestor microberării s-au creat şi aşa-numiţii „gipsy brewers”, care au o reţetă proprie şi nu au o fabrică, aşa că au încheiat parteneriate cu aceste microberării ca acestea să producă licorile după propriile idei.

România este o piaţă mică pentru berea artizanală, de circa 1% din consumul total, însă tendinţa de reducere a numărului de microberării se vede şi în ţări mari, inclusiv în SUA, unde piaţa a ajuns la o saturaţie.

Pe de altă parte, în Franţa sunt 2.000 de astfel de afaceri, în Marea Britanie 1.800 iar în Elveţia peste 1.000 de microberării, potrivit ultimelor date de la Asociaţia Berarii Europei. În Cehia, campioana mondială în ceea ce priveşte consumul de bere, sunt mai bine de 500 de microberării.

Însă, pentru a contracara pe deoparte efectele scăderii consumul de bere care a afectat piaţa în 2022 şi 2023, mulţi dintre berari şi-au deschis propriile taproomuri (în care servesc atât berile proprii, cât şi alte beri, dar şi mâncare).

Zăganu, Ground Zero, Hop Hooligans, Nemţeana şi Ironic sunt câteva nume din domeniul berii artizanale care au pariat pe propriile locaţii.

„Pentru că piaţa de desfacere pentru micii producători de bere este relativ îngustă (există un număr redus de baruri care listează beri artizanale), am ales să ne desfacem singuri berile pe care le producem la fabrica din Baloteşti, alături de o selecţie importantă de beri realizate de alţi mici berari independenţi“, spunea recent Răzvan Matache de la Ironic.  În România, piaţa berii este dominată de patru mari jucători – Ursus Breweries, Heineken România, Bergenbier şi URBB (Tuborg România). Iar piaţa berii artizanale reprezintă circa 1% din piaţa totală a berii.

Vânzările de bere s-au situat anul trecut la 15 milioane de litri, la acelaşi nivel cu cel din anul anterior, după trei ani de scăderi succesive, lipsa predictibilităţii fiscale, creşterea inflaţiei şi lipsa încrederii populaţiei fiind factori care au ţinut pe loc o piaţă unde 97% din consum este acoperit din producţia locală.

Berarii se bazează pe hipermarketuri, supermarketuri sau magazine de cartier, acestea având o pondere de 90% din volumele de bere, arată ultimele date ale Asociaţiei Berarii Europei. Restul vânzărilor se înregistrează în HoReCa, un domeniu care a avut de suferit în pandemie. Odată cu acest sector, a suferit şi industria berii, care a ajuns să vândă doar 10% din total în baruri, restaurante şi cluburi. Ca pondere a HoReCa în vânzările de bere, România nu este o ţară atipică în regiune, având în vedere că obiceiurile de consum din zonă sunt asemănătoare. Astfel, în ţări precum Bulgaria sau Polonia, procentul vânzărilor de bere în HoReCa nu trece de 15%, în timp ce în Ungaria acesta a ajuns la 20%.

În Cehia, campioana consumului de bere per capita, cu 128 de litri anual, vânzările de bere în baruri şi restaurante ajunge la 30%. În schimb, în Germania, unde consumul de bere este şi el ridicat, de 88 litri per capita, circa 15% din volume se înregistrează în canalul on-trade, aşa cum mai este denumită HoReCa.

Ciocolata, un sector unde artizanii câştigă încet, dar sigur teren

Poem, Damarin, Chantia, Răzvan Idicel, Ingres, Marsepe, Choco van Nis sau Maximilian sunt doar câteva nume apărute pe piaţa ciocolatei artizanale din România, într-o industrie unde România mai are doar două fabrici mari pentru că marii jucători au mutat unităţile de producţie sau au ocolit România când a venit vorba de investiţii în fabrici. Astfel, se vede că în acest sector sunt două companii mari şi anume Kandia Dulce şi Heidi Chocolat, ambele deţinute de familia Meinl.

În rest, cele mai multe sunt firme de tip micro, peste 200, care au câştigat circa 5-10% din piaţa ciocolatei, conform celor mai recente estimări. În spatele acestor nume sunt fie antreprenori care lucrează sau au moştenit pasiunea de la cofetarii din familie, fie pur şi simplu iubitori de ciocolată care au pus un brand pe piaţă.

În 2024, piaţa ciocolatei din România a fost estimată la aproximativ 600 de milioane de euro, cu un consum mediu de circa 5 kg de ciocolată pe locuitor. Producţia locală a fost de aproximativ 5.000 de tone, valorând între 50 şi 60 de milioane de euro, ceea ce acoperă mai puţin de 10% din necesarul anual al ţării, motiv pentru care România este în top trei importatori de ciocolată la nivel european, conform informaţiilor Chocolate Saga, primul festival dedicat ciocolatei.

În prezent, sunt circa 60 de ciocolatieri în România, conform unui studiu realizat de Puratos, unul dintre cei mai mari furnizori de ingrediente pentru patiserie şi cofetărie. Restul sunt cel mai probabil mici afaceri din domeniul dulciurilor, care însă reuşesc să se dezvolte.

Pe de altă parte, sunt branduri precum Damarin sau Dulcelle care au plecat de la cofetării şi apoi s-au îndreptat către ciocolată artizanală şi praline din ciocolată, ba mai mult, au participat la competiţii internaţionale şi au şi câştigat marele premiu în condiţiile în care s-au luptat cu ciocolatieri din ţări cu tradiţie în producţia celui mai răvnit desert. Au fost de exemplu şi antreprenori care nu au nicio experienţă în domeniu dar care s-au îndrăgostit de ciocolată şi au pariat pe ea. Un exemplu sunt şi Alina şi Radu Comănescu, care au preluat brandul Livstory, un pionier în domeniul ciocolatei bean to bar pe plan local de la familia Enache, şi acum îl dezvoltă.

Practic, consumul de ciocolată per capita nu depăşeşte 5 kg, România fiind în a doua parte a clasamentului european, cel cu consum mai mic, când vine vorba de ciocolată.

„Anul 2024 a fost unul dificil pentru industria ciocolatei, din cauza dublării preţului boabelor de cacao şi a creşterii TVA-ului la produsele dulci de la 9% la 19%. Aceşti factori au dus la majorarea costurilor de producţie, afectând atât producătorii, cât şi consumatorii. Însă piaţa continuă să se dezvolte constant şi susţinut”, a spus Marian Anghel, director general al Omnia Gusti, cu ocazia realizării Chocolate Saga, festival aflat la editia a cincea. Chocolate Saga, care a susţinut practic promovarea micilor producători având în vedere că anul acesta a strâns peste 50 de artizani. În cele cinci ediţii, festivalul a strâns peste 60.000 de participanţi.

Piaţa ciocolatei din România continuă să crească, iar Marian Anghel estimează o creştere de 10% până la finalul anului 2025.

Majoritatea celor care au intrat în domeniul ciocolatei, inclusive a prelinelor, au început fie în cofetăria proprie, fie în online, dar treptat au deschis fie locaţii proprii, fie au intrat în magazine, cafenele etc. De exemplu, în Bucureşti, Poem a deschis o locaţie pe Calea Victoriei, iar Kestar a lansat primul concept Bean-to-Bar pe Bulevardul Regina Elisabeta, cu investiţii de aproape jumătate de milion de euro.

În perioada 2020-2022, vânzările de ciocolată şi de dulciuri pe bază de ciocolată au înregistrat o creştere de peste 30%, de la 2,3 miliarde de lei în primul an al pandemiei la 3,1 miliarde de lei în 2022. Această tendinţă a rămas la un nivel similar şi în 2023, conform datelor furnizate de compania de analiză şi cercetare de piaţă Euromonitor International. Însă, ulterior, a venit o perioadă mai dificilă pentru piaţă.

În ceea ce priveşte vânzările, piaţa de ciocolata din România este dominată de tablete şi cutii de ciocolată, dar pralinele vin puternic din spate, conform jucătorilor din sectorul de profil. De altfel, companiile cu cele mai mari cote de piaţă pe această piaţă sunt: Ferrero, Mondelez, KEX Confectionery, Mars şi Roshen, conform Euromonitor International. Dintre acestea, doar Mondelez, după cumpărarea Chipita, are o fabrică în Clinceni, judeţul Ilfov, şi Kex Confectionery, compania care controlează producătorii de ciocolată locali Kandia Dulce şi Heidi Chocolat, au producţie locală, celelalte făcând doar distribuţie pe piaţa românească. Însă doar Kandia Dulce şi Heidi Chocolat fac ciocolată cu precădere, Chipita produce preponderent croissante.

Ce ne spun cifrele despre producţia de Ciocolată

• Dacă per total, cifra de afaceri din domeniu scade, cifra de afaceri a IMM-urilor a fost în creştere în perioada analizată

• Peste 60% din cifra de afaceri din sector este adusă de IMM-uri

•O firmă micro are o rată de profitabilitate mai mare decât una mare

• Nunărul de firme mici este singura categorie din domeniul ciocolatei care este pe creştere