Pe 17 iunie, Islanda îşi serbează Ziua Naţională, marcând proclamarea independenţei faţă de Danemarca în 1944. O ocazie bună să privim dincolo de imaginea de călătorie idilică şi să comparăm această economie nordică – mică, dar performantă – cu România, una dintre cele mai mari pieţe emergente din estul Europei.

Când ne uităm pe hartă, România şi Islanda par a face parte din lumi paralele. Una e o ţară de aproape 20 de milioane de oameni, cu provocări structurale şi o economie în tranziţie accelerată. Cealaltă – o insulă vulcanică, cu mai puţin de 400.000 de locuitori, dar cu una dintre cele mai ridicate calităţi ale vieţii din lume. Şi totuşi, ambele fac parte din Spaţiul Economic European, au acces la aceeaşi piaţă unică şi împărtăşesc nevoia de a-şi modela viitorul economic într-un context global instabil. Cum arată însă cifrele din spatele contrastului? În 2024, PIB-ul nominal al României a fost de aproximativ 376,7 miliarde dolari, potrivit celor mai recente date publicate de Banca Mondială, în vreme ce Islanda a generat un PIB de 35,4 miliarde dolari.

Raportul rămâne de peste 1 la 10 în termeni absoluţi, dar diferenţa se inversează radical atunci când analizăm PIB-ul per capita: 20.175 dolari în România faţă de 90.110 dolari în Islanda, conform aceloraşi surse. Această discrepanţă reflectă diferenţe structurale profunde între cele două economii. Islanda valorifică eficient resursele naturale – energia geotermală, pescuitul şi peisajul sălbatic devenit brand turistic global – şi a dezvoltat un sistem economic orientat spre valoare adăugată şi sustenabilitate. România, în schimb, îşi bazează creşterea pe o combinaţie între industrie, agricultură, sectorul IT şi un sector imobiliar în continuă expansiune, dar cu dezechilibre externe semnificative. În 2024, Islanda a înregistrat o creştere economică de 1,7%, în timp ce România a avansat cu doar 0,9%, pe fondul unei încetiniri a investiţiilor şi al presiunilor bugetare interne. Chiar dacă inflaţia a fost comparabilă – 5,9% în Islanda şi 5,6% în România – diferenţele în nivelul de trai rămân evidente. Rata şomajului este mai mică în Islanda, cu 3,6%, comparativ cu 5,3% în România, semn al unei pieţe a muncii mai stabile şi mai bine calibrate. Un alt indicator care scoate în evidenţă dezechilibrul este balanţa de cont curent: Islanda a raportat în 2024 un uşor excedent, în timp ce România a continuat să înregistreze un deficit de peste 8,6% din PIB – un semnal de alarmă pentru sustenabilitatea pe termen lung a modelului său de creştere economică.

Comerţ: puţin, dar cu potenţial

Schimburile comerciale directe între România şi Islanda sunt reduse, dar posibilele colaborări sunt facilitate de apartenenţa comună la Spaţiul Economic European. Islanda nu este membră a Uniunii Europene, dar are acces complet la piaţa comună, ceea ce permite circulaţia liberă a bunurilor, capitalului şi persoanelor. În 2024, relaţiile comerciale dintre Uniunea Europeană şi Islanda au continuat să fie solide, cu un volum total al schimburilor de bunuri de
8,6 miliarde euro. Conform datelor publicate de Comisia Europeană, exporturile UE către Islanda au însumat 4,49 miliarde euro, în timp ce importurile din Islanda au fost de 4,11 miliarde euro, rezultând un excedent comercial european de 383 milioane euro. Deşi România nu este un actor major în aceste schimburi, anumite nişe – precum tehnologiile verzi, software-ul şi serviciile de inginerie – pot deveni relevante în viitor. Islanda, cu o economie orientată spre sustenabilitate şi inovaţie, oferă oportunităţi pentru companiile româneşti care pot furniza soluţii în aceste domenii. În contextul în care Islanda este membră a Spaţiului Economic European şi aplică reglementările UE privind libera circulaţie a bunurilor, serviciilor, capitalurilor şi persoanelor, accesul pe piaţa islandeză este facilitat pentru statele membre ale Uniunii. Acest cadru oferă un avantaj competitiv pentru exportatorii români care doresc să îşi extindă prezenţa în regiunea nordică.

Multă muncă, dar nu la fel

Islanda şi România oferă două perspective aproape opuse asupra pieţei muncii din Europa. Astfel, dacă în România preocupările sunt legate de migraţia forţei de muncă, integrarea tinerilor şi dezechilibrele regionale, Islanda impresionează printr-o rată de ocupare extrem de ridicată şi o capacitate aproape completă de integrare a populaţiei apte de muncă. Conform datelor Băncii Mondiale şi Eurostat, rata de ocupare a forţei de muncă în Islanda pentru populaţia cu vârste între 15 şi 64 de ani este de aproximativ 85%, una dintre cele mai ridicate din lume. Mai mult, rata şomajului se menţine scăzută – în jur de 3,6% în 2024 –, iar participarea femeilor pe piaţa muncii este comparabilă cu cea a bărbaţilor. Un rol cheie în aceste rezultate îl joacă politicile publice active, flexibilitatea programului de lucru şi încurajarea echilibrului dintre viaţa profesională şi cea personală. România, în schimb, se confruntă cu provocări persistente. Rata de ocupare este semnificativ mai mică – aproximativ 65%, iar şomajul, deşi moderat (în jur de 5,6%), ascunde probleme structurale: inactivitate în rândul tinerilor, lipsa forţei de muncă în zonele rurale şi un sistem educaţional care încă nu livrează competenţele cerute pe piaţă. În plus, migraţia continuă să afecteze capacitatea economiei de a reţine muncitori calificaţi, în special în domenii precum sănătate, construcţii şi IT. Un alt contrast major ţine de nivelul veniturilor: salariul mediu brut lunar în Islanda depăşeşte 5.000 euro, în timp ce în România se situează în jurul valorii de 1.500 euro, conform datelor naţionale. Acest decalaj contribuie la un exod constant de forţă de muncă dinspre est spre nordul şi vestul Europei. Totuşi, România are şi atuuri: o piaţă a muncii dinamică în marile oraşe, un ecosistem IT în dezvoltare şi o generaţie tânără mai deschisă spre reconversie profesională. În schimb, Islanda are de gestionat provocări legate de îmbătrânirea populaţiei şi de atragerea muncitorilor străini într-o societate relativ restrânsă numeric şi geografic izolată. Aşadar, în timp ce Islanda luptă pentru a-şi păstra echilibrul într-un model deja performant, România se află în tranziţie – cu un potenţial uriaş, dar şi cu decalaje adânci care cer intervenţii strategice susţinute.

Din Reykjavik în Europa

Islanda oferă un model de dezvoltare bazat pe resurse naturale, inovaţie şi sustenabilitate. În ciuda dimensiunii reduse a pieţei sale interne, ţara atrage atenţia prin companii locale puternice şi printr-un set de industrii care generează performanţă constantă. Deşi aceste branduri nu au o prezenţă directă în România, lecţiile şi modelele lor de business devin din ce în ce mai relevante într-un context european mai larg. Un exemplu notabil este Iceland Seafood International (ISI), un lider regional în procesarea şi distribuţia de produse marine. Cu operaţiuni în Irlanda, Spania şi Scandinavia, compania a înregistrat o creştere solidă în 2024, profitând de stabilizarea pieţei de peşte alb după volatilitatea postpandemică. Potrivit SeafoodSource, veniturile ISI au fost susţinute de cererea în creştere din Europa de Vest pentru produse marine de calitate, Islanda rămânând una dintre cele mai importante surse de exporturi de cod şi eglefin, potrivit seafoodsource.com.  O altă companie emblematică este Mannvit Engineering, specializată în inginerie civilă şi proiecte de energie regenerabilă. Aceasta a contribuit semnificativ la extinderea infrastructurii geotermale din Islanda şi colaborează la nivel internaţional cu proiecte similare în Europa Centrală. Deşi nu are filiale în România, know-how-ul companiei în exploatarea sustenabilă a resurselor naturale poate deveni relevant în contextul strategiei verzi a Uniunii Europene, potrivit mannvit.com.  Sectorul energetic, de altfel, este una dintre cele mai profitabile industrii ale Islandei. Ţara produce aproape 100% din electricitatea sa din surse regenerabile, în principal hidroenergie şi energie geotermală. Acest avantaj competitiv a atras investiţii externe importante, inclusiv din partea companiilor americane Alcoa şi Century Aluminum, care operează topitorii alimentate exclusiv cu energie verde, potrivit state.gov.  Pe lângă energie şi pescuit, Islanda investeşte tot mai mult în industrii creative, biotehnologie şi tehnologie digitală. Ecosistemul IT local beneficiază de o infrastructură performantă şi sprijin guvernamental pentru startup-uri, iar companiile din sectorul biotech valorifică resursele marine şi puritatea mediului pentru dezvoltarea de produse medicale şi cosmetice de nişă, potrivit granville.com. Cu toate acestea, niciuna dintre aceste companii nu este prezentă fizic în România, iar schimburile economice directe sunt limitate. Totuşi, oportunităţile de cooperare nu lipsesc. România, cu propriul său potenţial în energie verde, sector IT şi turism, ar putea beneficia de parteneriate strategice în aceste domenii, importând mai degrabă modele de succes decât produse.   

Fun facts despre Islanda

► Se cresc  banane în Islanda?

Da, dar nu pentru consum comercial. În Hveragerði, o localitate din sudul ţării, se află sere geotermale în care se cultivă experimental bananieri – mai mult din curiozitate şi pentru cercetare, decât pentru piaţă.

► Nu există armată.

Islanda este singura ţară NATO fără armată permanentă. Are doar o gardă de coastă şi se bazează pe alianţe strategice pentru securitate.

► Numele de familie nu există în sens tradiţional.

Majoritatea islandezilor poartă nume patronimice – fiul sau fiica lui X (de exemplu: Jónsson, Jónsdóttir).

► Internet rapid, literatură prolifică.

Islanda are unul dintre cele mai ridicate procente de autori per locuitor din lume. Aproape 1 din 10 islandezi a publicat o carte.

Analiza de faţă a fost realizată pe baza celor mai recente date publicate de Banca Mondială şi Eurostat, aferente perioadei 1990–2024. Structurarea şi redactarea conţinutului au fost asistate de un model avansat de inteligenţă artificială generativă, utilizat în scopuri de sinteză informativă şi suport editorial. Informaţiile prezentate reflectă valorile disponibile la momentul redactării şi pot fi supuse actualizărilor din partea surselor oficiale.