Cursul de schimb reprezintă o variabilă esenţială, atât pentru dinamica sectorului economic real (dimensiunea macro), cât şi pentru dinamica sectorului financiar (de aici dimensiunea ei financiară). De multe ori, sensul cu care populaţia percepe această variabilă macro-financiară diferă semnificativ de sensul atribuit în limbajul economiştilor. Populaţia se referă aproape explicit la cursul nominal de schimb, ce reprezintă preţul relativ a două valute din diferite ţări. Un concept important pentru macroeconomişti este cursul real de schimb, ce arată preţul relativ al bunurilor din două ţări. Mai exact, cursul real de schimb ne arată rata la care putem tranzacţiona bunuri dintr-o anumită ţară pentru bunuri din altă ţară. Rata de schimb a bunurilor dintr-o anumită ţară cu bunuri din altă ţară bineînţeles că este influenţată de cursul nominal de schimb.  Astfel, relaţia dintre cursul nominal de schimb şi cursul real este dată de următoarea expresie:

Atunci când analizăm cursul real de schimb, este esenţial să precizăm convenţia utilizată pentru exprimarea cursului nominal de schimb. În accepţiunea generală a publicului din ţara noastră, atunci când vorbim de curs de schimb obişnuim să exprimăm unităţi de monedă naţională pe o unitate de monedă străină, de exemplu, 5 lei pe un euro.

Preţul bunurilor străine poate fi perceput ca şi costul asociat unui coş de bunuri reprezentativ dintr-o ţară străină, de exemplu zona euro, în timp ce preţul bunurilor domestice reprezintă costul unui coş reprezentativ de bunuri autohtone.

Astfel, cursul real de schimb oferă informaţii despre relaţiile de schimb dintre două ţări, oferind o imagine asupra conceptului de termeni ai comerţului. Utilizând convenţia de exprimare a cursului nominal de schimb ca unităţi de monedă locală pe o unitate de monedă străină (5 lei pe un euro), o scădere a cursului real de schimb denotă o apreciere în termeni reali a monedei naţionale şi arată o pierdere de competitivitate, şi viceversa.

De exemplu, dorim să comparăm preţul relativ a două produse de panificaţie, să zicem o franzelă, cu aceleaşi particularităţi în termeni de cantitate şi calitate. Dacă o franzelă costă doi euro în Germania, asta  înseamnă 10 lei în condiţiile unui curs nominal de schimb 5 lei pe un euro. Dacă în România o franzelă costă 8 lei, atunci cursul real de schimb va fi 1,25, ceea ce denotă că preţul pentru o franzelă în Germania va fi cu aproximativ 25% mai mare decât în ţara noastră.

Dacă atât compania producătoare de franzelă din Germania, cât şi cea din România sunt interesate de a realiza exporturi către o altă ţară din Uniunea Europeană, să zicem Austria, compania din România va avea un avantaj comparativ faţă de firma germană. Dacă în schimb, preţul franzelei din România creşte la 11 lei în t1, în timp ce cursul nominal de schimb şi preţul franzelei din Germania rămân la acelaşi nivel, cursul real de schimb va fi de aproximativ 0,91 în t1.

Aşadar, putem spune că între cele două momente de timp am asistat la o apreciere în termeni reali, concomitent cu o scădere a cursului real de schimb.

Totodată, în diferite articole sau cărţi de specialitate putem întâlni convenţia în care cursul nominal de schimb este exprimat ca unităţi de monedă străină pe o unitate de monedă locală. În cazul ţării noastre, pentru cazul unui curs de schimb de 5 lei pe un euro, această nouă convenţie implică faptul că trebuie plătiţi 0,2 euro pe un leu. În acest caz, expresia pentru cursul de schimb va fi:

Faţă de exemplul anterior, în cazul de faţă, spunem că o creştere a cursului de schimb determină o apreciere în termeni reali, ceea ce înseamnă o pierdere de competitivitate. În multe lucrări de specialitate, această expresie este mai des întâlnită.

În septembrie 1986, editorul celebrei reviste The Economist, Pam Woodall, a venit cu ideea de a compara puterea de cumpărare din diferite economii pe baza preţurilor relative ale produsului Big Mac de la McDonald's. Ideea economistului a fost de a evalua puterea de cumpărare din diferite ţări ale lumii. Mai exact, abordarea lui Pam Woodall urmăreşte aplicarea conceptului de paritate a puterii de cumpărare, conform căruia, pe termen lung, coşuri de consum identice din diferite ţări ar trebui să aibă preţuri similare. Dat fiind că McDonald's operează în multe ţări ale lumii, iar caracteristicile produsului Big Mac sunt identice sau cu o similaritate foarte ridicată, atunci indicele Big Mac furnizează informaţii cu privire la paritatea puterii de cumpărare în lume.

De atunci, revista The Economist publică în fiecare an indicele Big Mac. Chiar dacă scopul iniţial a fost altul, în cele din urmă indicele Big Mac funcţionează ca un proxy pentru cursul real de schimb. De exemplu, dacă ne uităm la cele mai recente date cu privire la indicele Big Mac, observăm că preţul unui produs Big Mac în Statele Unite ale Americii este 5,69 de dolari americani, în timp ce preţul aceluiaşi produs în China este 3,53 dolari americani. Din raportul celor două preţuri ar rezulta faptul că yuanul este subevaluat cu aproximativ 38 % în raport cu dolarul american.

Bineînţeles că informaţia cuprinsă în indicele Big Mac este una limitată, iar aprecierile cu privire la cursul real de schimb pot fi viciate. Pentru a determina o estimare mai verosimilă cu privire la cursul real de schimb trebuie să considerăm coşuri complexe de bunuri şi servicii. Un concept robust de măsurare în acest sens este cursul real efectiv de schimb (Real Effective Exchange Rate, REER), ce reprezintă o medie ponderată a cursului de schimb al unei monede în raport cu un coş de valute ale partenerilor comerciali, ajustată cu diferenţele de inflaţie dintre ţări. În calculul REER, folosim conceptul de curs nominal de schimb efectiv (Nominal Effective Exchange Rate, NEER).

Banca Reglementelor Internaţionale furnizează o bază comprehensivă de date cu privire la estimarea unor indici efectivi ai cursului de schimb, ce acoperă un număr de 64 de ţări în varianta extinsă, în timp ce în varianta restrânsă sunt incluse 26 de ţări pentru indicele nominal, respectiv 27 de ţări pentru cel real. Conform metodologiei utilizate de Banca Reglementelor Internaţionale, cursurile NEER (NEER) se calculează ca medii geometrice ponderate pe baza cursurilor bilaterale, unde ponderile utilizate reflectă importanţa partenerilor comerciali ai fiecărei ţări. Banca Reglementelor Internaţionale actualizează la fiecare trei ani ponderile utilizate în calculul cursurilor efective de schimb. În general, metodologia Băncii Reglementelor Internaţionale presupune utilizarea unor cursuri valutare exprimate în dolari americani şi indici ai preţurilor de consum. O creştere a NEER indică o apreciere a monedei în termeni nominali, în timp ce o creştere a REER arată o apreciere reală, adică după ajustarea cu inflaţia.

Figura 1: Evoluţia indicelui pentru cursul nominal efectiv de schimb în Europa Centrală şi de Est

Din graficul de mai sus, se poate observa că, exceptând Ungaria, celelalte ţări din regiune au înregistrat o apreciere a cursului nominal efectiv de schimb după izbucnirea crizei pandemice. Dacă până la izbucnirea războiului din Ucraina indicii NEER arătau o evoluţie relativ sincronă, după momentul indicat, aceştia au manifestat evoluţii eterogene, caracterizate de un nivel al volatilităţii ce a diferit semnificativ.

Figura 2: Evoluţia indicelui pentru cursul real efectiv de schimb în Europa Centrală şi de Est

Sursa: Banca Reglementelor Internaţionale

Privind la evoluţiile cursurilor reale de schimb, observăm, de asemenea, un caracter relativ sincron, la fel ca şi în cazul evoluţiei indicilor NEER, până la momentul izbucnirii războiului din Ucraina. Se observă faptul că, în perioada analizată, cursurile REER au urmat aceleaşi tendinţe ca şi cursurile NEER, însă ratele de creştere ale cursurilor REER sunt semnificativ mai ridicate decât cele ale cursurilor NEER, iar volatilitatea modificărilor ciclice este, de asemenea, una semnificativ mai ridicată. În cazul ţării noastre, se observă o creştere mult mai mică a cursului NEER comparativ cu cazul Cehiei şi al Poloniei. Totodată, cursul REER al ţării noastre a crescut mult mai puţin decât în cazul Cehiei şi al Poloniei, ceea ce înseamnă că pierderea de competitivitate a fost de o magnitudine mai redusă.

Figura 3: Dinamica inflaţiei în Europa Centrală şi de Est în perioada post pandemie

Sursa: Eurostat, calcule proprii

Volatilitatea mai ridicată a cursurilor REER comparativ cu cea a cursurilor NEER survine ca urmare a inflaţiei domestice. Aşadar, pentru a înţelege evoluţia indicilor REER şi a pierderii de competitivitate, este esenţial să înţelegem dinamica inflaţiei domestice în perioada menţionată.

În acest sens, putem lua ca punct de referinţă ianuarie 2020, momentul de început al pandemiei. Dacă analizăm evoluţia medie lunară a inflaţiei anuale (măsurată prin HICP) în perioada ianuarie 2020 - noiembrie 2024, observăm că România a înregistrat cea mai redusă rată medie a inflaţiei din regiune, respectiv 6,84%, comparativ cu 7,31% în Cehia, 9,07% în Ungaria şi 7,40% în Polonia.

Dacă schimbăm reperul şi luăm ca punct de pornire ianuarie 2022, momentul în care a început creşterea inflaţiei cauzată de războiul din Ucraina, vedem că, şi în perioada ianuarie 2022 – noiembrie 2024, România rămâne ţara cu cea mai scăzută inflaţie medie, de 9,32%, faţă de 10,06% în Cehia, 12,35% în Ungaria şi 9,43% în Polonia.

Chiar şi dacă ne concentrăm strict pe perioada caracterizată de un nivel ridicat al inflaţiei, adică ianuarie 2022 - iunie 2023, România continuă să aibă cea mai mică inflaţie medie: 11,78%, în comparaţie cu 14,97% în Cehia, 18,09% în Ungaria şi 13,54% în Polonia.

Atunci când analizăm situaţia inflaţiei actuale din regiune, trebuie să ţinem cont şi de faptul că România a început să crească dobânzile mai târziu decât celelalte ţări, iar din acest motiv efectele asupra inflaţiei se resimt cu întârziere.

Aşadar, cursul nominal de schimb, cel spre care îşi îndreaptă atenţia publicul larg, reprezintă o variabilă macro-financiară complexă, ce este atât cauză, cât şi efect în mecanismul de reglare al echilibrelor macroeconomice. Altfel spus, cursul de schimb este nod de interacţiune al mai multor blocuri ale economiei, ca urmare, el este o variabilă de interes pentru politica monetară, cea fiscală, respectiv pentru politica macroprudenţială, ce are ca scop menţinerea stabilităţii financiare. Pentru o analiză adecvată asupra efectelor pe care le are cursul nominal de schimb asupra echilibrelor macro-financiare, este esenţial să avem o înţelegere bună a unor concepte macroeconomice, precum este şi cazul cursului real de schimb. În afara unor teorii şi concepte consacrate cu privire la finanţele internaţionale,  judecăţile şi concluziile referitoare la evoluţia cursului de schimb riscă să fie unele serios viciate.