Un sondaj recent realizat de BUSINESS Magazin pe LinkedIn arată o Românie împărţită între două reflexe financiare: peste 800 de respondenţi spun că nu mai au deloc cash la ei, în timp ce sute recunosc că păstrează o rezervă în casă sau au bani fizici permanent în portofel. Cash-ul nu mai circulă prin portmonee, dar n-a părăsit casele şi, mai ales, gândurile noastre. Scriam acum doi ani – şi pare că nu s-a schimbat mare lucru – că în timp ce vorbim despre plăţi cu faţa în Japonia sau cu ceasul în Franţa, în anumite zone din România încă eşti privit straniu când întrebi dacă poţi plăti cu cardul. Într-o parte a ţării, POS-ul a devenit opţional; în alta, e încă o prezenţă exotică. Două Românii, două viteze de plată, dar şi două tipuri de încredere: una în tehnologie, alta în „ce ţii în mână”. Este cash-ul o problemă sau o soluţie? Depinde de unde priveşti. La suprafaţă, pare o dovadă că digitalizarea financiară merge bine. Dar privit în profunzime, cash-ul rămas în circulaţie spune o poveste mai largă despre frica de instabilitate, lipsa de încredere în sistem, teama de blocaje tehnice sau legislative. În perioade de criză – economică, pandemică, geopolitică – oamenii acumulează cash, aşa cum îşi fac rezerve de conserve, nu pentru consumul imediat, ci pentru siguranţă psihologică.

Şi, dincolo de România, fenomenul are ecouri şi în alte ţări. În Suedia, lider global al plăţilor digitale, autorităţile au cerut recent cetăţenilor să păstreze cash în casă pentru situaţii de urgenţă, după ce şi-au dat seama că o societate complet digitalizată poate deveni vulnerabilă în faţa unor atacuri cibernetice sau căderi de sistem. Mai mult, cash-ul revine sub forme neaşteptate. În SUA, Generaţia Z a reinventat numerarul printr-un trend numit „cash stuffing”: o metodă de bugetare fizică, în care banii sunt împărţiţi în plicuri pentru diferite cheltuieli (transport, mâncare, economii). A apărut pe TikTok şi a devenit o formă de protest tăcut împotriva consumerismului digital – un mod de a recâştiga controlul asupra banilor, când swipe-ul pe ecran pare prea uşor şi prea abstract (sursă: Investopedia, 2023). În România, „cash stuffingul” are o variantă locală, mai puţin instagramabilă şi se referă mai ales la părinţii care ascund bani „pentru zile negre”, antreprenorii care încă plătesc salarii parţial în numerar sau comercianţii care „preferă cash-ul”. Nu e doar o chestiune de obicei. E o strategie de adaptare la impredictibil, fie acesta de natură fiscală, bancară, tehnologică. Aşadar, e bine sau e rău că românii încă ţin cash? E, mai degrabă, un simptom decât o alegere. Este reacţia unui sistem care nu e încă 100% de încredere – iar oamenii, intuitiv, simt asta. Până când reţelele bancare nu vor mai cădea, până când POS-ul va funcţiona şi în magazinele din sate, până când administraţia va accepta plăţi electronice fără să suspine, cash-ul va rămâne. Dar nu pentru cumpărături, ci mai ales pentru confort mental. Concluzia? Cash-ul nu e înapoiere. E ce păstrezi în buzunar când nu crezi că sistemul te va prinde la timp. Iar până când toţi vom avea încredere să-l lăsăm acasă, bancnota de 50 de lei va continua să fie acolo. Nu ca metodă de plată, ci ca ultimă soluţie, într-o economie care promite că e pregătită digital, dar încă nu convinge pe toată lumea.    

Cum „se mişcă” banii lichizi în lume:

•  Utilizarea numerarului a înregistrat un declin important la nivel global. Un raport din 2024 arată că volumul tranzacţiilor în numerar în 63 de ţări a scăzut cu 20% între 2013 şi 2023, iar ponderea numerarului în totalul tranzacţiilor a scăzut de la 73% în 2013 la 37% în 2023, cu o proiecţie de 23% până în 2028 . Această tendinţă este alimentată de adoptarea pe scară largă a plăţilor digitale şi a portofelelor mobile, în special în economii emergente precum India şi Brazilia, scriu publicaţiile globenewswire.com, paymentsdive.com;

• În ciuda progreselor tehnologice, există îngrijorări privind excluziunea financiară a anumitor segmente ale populaţiei. În Regatul Unit, un comitet parlamentar a sugerat ca magazinele să fie obligate să accepte numerar, pentru a proteja persoanele în vârstă şi cele din medii defavorizate care depind de plăţile în numerar . De asemenea, în Irlanda, guvernul a propus o lege pentru a asigura accesul continuu la numerar, subliniind importanţa acestuia pentru întreprinderile mici şi pentru persoanele care preferă sau depind de numerar. (thetimes.co.uk, thesun.ie) (thetimes.co.uk, thesun.ie);

• Suedia, considerată un pionier al societăţii fără numerar, a început să reevalueze această direcţie din motive de securitate naţională. În 2025, autorităţile suedeze au încurajat cetăţenii să păstreze numerar pentru situaţii de criză, recunoscând că o dependenţă totală de plăţile digitale poate fi riscantă în caz de atacuri cibernetice sau întreruperi ale reţelelor (theguardian.com);

• În ciuda digitalizării, unele grupuri, inclusiv Generaţia Z, adoptă practici precum „cash stuffing” – o metodă de bugetare care implică alocarea fizică a numerarului în plicuri pentru diferite categorii de cheltuieli. Această tendinţă reflectă o dorinţă de control tangibil asupra finanţelor personale şi o reacţie la natura abstractă a plăţilor digitale.

Ioana Matei este editor-şef,Business Magazin